Nici nu stiu cum sa incep…probabil toate povestile pe care le-am tot citi despre relatiile de iubire fericite sau mai putin fericite, m-au determinat sa-mi astern si eu gandurile, sa le fac cunoscute si celorlalti…poate asa ma voi elibera si voi scapa de acest zbucium care ma macina pe dinauntru si nu stiu ce sa fac…
Incep prin simplu fapt ca l-am cunoscut intr-o zi ploioasa de noiembrie a anului 2011, prima impresie a fost aceea ca m-a fermecat, avea ceva aparte ce numai intalnisem la nimeni pana in acel moment.Mentionez ca inainte de a-l cunoaste pe X, am avut o relatie frumoasa de 3 dar din pacate distanta a fost mai presus de sentimentele noastre si ne-a facut sa punem punct relatiei, insa am ramas foarte buni prieteni.Cu toate acestea am incercat sa cunosc si alte persoane, insa in fiecare persoana cautam pe cineva care sa semene cat de cat cu fostul, totul pana l-am cunoscut pe X.
La inceput am considerat ca e doar un amic, cu care ma inteleg foarte bine si este dispus sa ma asculte ori de cate ori am nevoie…dar cu timpul a inceput sa patrunda usor, usor in sufeltul meu fara ca eu sa-mi dau seama…negam acest sentiment, deoarece si el venea dupa o relatie esuata si nu voiam sa fiu doar un refugiu pentru el…Astfel am inceput sa devenim prieteni si apoi din ce in ce mai mult, el fiind primul care a facut pasul spre mine si imi trimtea mesaje foarte dragute si vorbeam la telefon si pe site-urile de socializare…totul era asa frumos, incat nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie, ca mi s-a deschis o noua portita spre iubire si am inceput sa tin din ce in ce mai mult la el, sa-l iubesc nebuneste, sa fiu topita dupa el…
doar ca nu aveam curaj sa-i spun tot ceea ce simteam pentru el, dar ma simteam foarte bine de cate ori ma cauta si ori de cate ori imi suna telefonul speram sa fie el.Cu toate ca-l iubeam nebuneste mi-a spus ca nu poate sa aiba o relatie serioasa cu mine, deoarece inca nu se simte pregatit, dar ca se simte foarte atras de mine, ii plac foarte mult, tine la mine si atunci cand nu sunt cu el ii este foarte dor de mine. I-am acceptat dorinta, si m-am indepartat usor de el desi mi se rupea sufletul, doar ca nu voiam sa-l sufoc si asa mi-am propus sa-l uit si sa mi-l scot din minte…dar de cate ori imi propuneam acest lucru se intampla ceva, si ma intorcea din decizia pe care o luasem…de cate ori spuneam ca numai vreau sa stiu de el, a doua zi primeam cate un semn de la el…si am tinut-o asa vreo 5 luni de zile, dupa care am hotarat sa fie ceva mai mult intre noi pentru a fi sigura ca ceea ce simt pentru el e adevarat sau nu. Si asa am riscat si m-am ars foarte tare, pentru ca acum gandul meu e in fiecare zi la el, oricat incerc sa-l uit, nu pot si este tot mai prezent in mintea si in sufletul meu…totul a fost perfect intre noi,lucrurile au inceput sa fie serioase si din ce in ce mai placute…
pana acum o luna cand a intervenit o a treia persoana…el nu mi-a spus nimic, doar ca am vazut niste poze si commentarii pe un site de socializare din partea unei tipe care nu prea mi-au placut si m-au facut sa-mi pun tot felul de intrebari…desi el nu i-a raspuns in nici un fel, si inca ma cauta si vrea sa fie cu mine…Sincer dupa cele vazute, mi-e frica sa-l intreb ce inseamna, mi-e frica de raspuns sau si mai mult mi-e frica sa nu fiu mintita…prefer adevarul desi e mai dureros…In momentul de fata, am o groaza de intreabari dar fara nici un raspuns…singurul lucru pe care il stiu sigur e ca il iubesc enorm, cum nu credeam ca am sa iubesc vreodata…desi totul a inceput ca o joaca, in care amandoi ne descopeream…se pare ca cea care s-a ars sunt eu, pentru ca mi-a fost teama sa-i marturisesc ceea ce simt pentru el…glumeste in iubire dar nu iubi in gluma…astept sfaturi, sugestii si pareri mai putin bune
