Tu, evantai cu pene de păun…
Te iroseşti în aburi mii,
permite-mi azi, o vorbă ca să îţi spun
dar cred că vorba tu o ştii!
De ce, de-atâtea mii de ani,
ai însoţit domniţele la bal,
iar domnii, în grija ta, lăsau punga cu bani
şi pentru toţi eşti doar… obiect de carnaval?
Cu tine, a îndurat surghiun… o mască,
acea figură rece, împietrită,
ce ascundea sub ea robi, gură-cască…
În care lumi zburat-a o inimă zdrobită?
La umbra ta, veneau ca să odihne
şi prinţi, şi împăraţi, regine…
La umbra ta, se ascundeau suspine…
La umbra ta, pierdutu-m-am pe mine!
Am fost la bal doar într-o seară
cu ai mei prieteni de pahar…
Ei m-aşteptau tăcuţi afară…
Eu mă visam în ireal!
(06.05.2015)
