Un foc mistuie in mine de ceva vreme … la fel ca si amintirea ta . Merg pe strada fara graba si fara o destinatie precisa. Ma las dus de valul pasilor mei care ma poarta agale pe langa lac. Ce rasarit de soare super. Hotarat , ma trantesc pe iarba de un verde crud de primavara si uitandu-ma la cer amintirea ei brusc imi patrunde in raza ochilor. Era atat de frumoasa – un chip angelic , un zambet larg si ochii ei albastrii imi redau acea vibratie ca prima data cand am vazut-o. Lasandu-ma purtat de val imi aduc aminte de clipele dulci petrecute impreuna , atat de intense , jocurile noastre de cuvinte si micile pariuri haioase dintre noi. Eram ca o unitate , un intreg, insa , nu stiu ce s-a intamplat ca acum am ramas doar cu o amintire si nimic mai mult.
Un foc mistuie in mine de ceva vreme… acelasi foc arzator il simt in mine si acum la fel ca prima oara. Iti scriu cateva cuvinte dintre putinele pe care as fi vrut sa nu le fi scris niciodata. Mai stii cum ne-am cunoscut ? Eu inca mai tin minte dar, tu m-ai uitat repede. Mai tii minte acel mic pariu dintre noi doi cand ne-am cunoscut ? Sa-ti reamintesc ca tu ai dat deja totul uitarii. La inceput am propus un joc , sa ne oferim unul altuia un zambet cand ne vom intalni in pauzele de masa indiferent de imprejurari , zambete urmate de priviri lungi si adanci . Si tu ai acceptat si asa a inceput jocul iar de aici o frumoasa iubire , pana cand ai ales sa pleci.
Un foc mistuie in mine de ceva vreme… acelasi foc pe care vreau sa-l sting. Dar mai intai de toate iti cer socoteala ceea ce fac pentru prima data : de ce ai inceput sa ma eviti ? De ce nu mai ai curajul sa ma privesti in ochi ori de cate ori ne intalnim ? De ce imi spui te iubesc si apoi iti pare rau ? De ce nu vrei sa vorbesti cu mine ? De ce ma privesti pe ascuns ? Si stiu ca tot efortul este in zadar fiindca nu voi primi nici un raspuns. De azi vreau sa iti sterg amintirea chipului tau , iti place sa ma vezi cum ma chinui , cum sufar , cum ajung la disperare , cum ma zbat ca o pasare intr-o colivie. Da , asta trebuie sa insemne – tu nu ma iubesti , ci din contra ma urasti , poate am devenit o obsesie , iti place sa ma vezi suferind. Poate ca este un alt joc, dar dureaza prea mult.
Un foc mistuie in mine de ceva vreme … si tot parca se reaprinde ori de cate ori te zaresc si devin confuz si agitat , insa , acum s-a facut seara iar pe cer au aparut stele si cativa norisori , ce apus de soare grozav, nu mai este la fel de senin ca amintirile dintre noi si astfel trebuie sa ma ridic si sa merg inainte , acolo unde pasii ma vor purta.
Un foc pare sa se fi stins in mine…
Adio !
Comentariu