Am sa incerc in cateva randuri sa rezum povestea mea, poveste care s-a sfarsit.Totul a inceput in cei mai frumosi ani ai vietii: anii studentiei. Boboaca fiind, incepea un nou capitol in viatza mea care am crezut ca va fi frumos din toate punctele de vedere. Era in urma unei deceptii si hotarasem sa am o alta atitudine sa fiu o fire mai rece si nu in ultimul rand sa nu pornesc spre o alta relatie.Viata din camin imi parea foarte ok…tineret, distractii,etc pana cand intr-o zi a aparut EL.Mi-a placut si m-am gandit ca nu ar fi nimic rau dak as incerca ceva cu el.La inceput nu puneam suflet. In fiecare seara stateam si cugetam, zicand:''asa ceva nu mi se poate intampla.Traiesc un vis". Imi oferea momente frumoase care nu credeam ca mi se v-or intampla vreodata.Dupa un timp relativ scurt am luat hotararea sa ma apropii mai mult de EL si fara sa realizez am incepul sa-l iubesc. Ma bucuram de lucrurile minora care mi le zicea. Timp de aproximativ 4 luni pluteam, eram in al 9-lea cer si totusi nu-mi venea sa cred ce poveste frumoasa avem. Dar cum se zice orice inceput are si un sfarsit…acum aproximativ doua saptamani a venit la mine ma tinut in brate, ma sarutat, s-a comportat exemplar ca deobicei, iar dupa cateva secunde mi-a zis: "trebuie sa iti spun ceva.Nu ma mai simt bine cu tine", iar apoi a plecat…. Cateva zile am suferit si m-am inchis in mine dar de fata cu el nu ma aratam. Ieseam impreuna cu prietenii nostrii si se comporta ciudat: priviri, vorbe dragute ca peste cateva zile sa ma invite la un film.
Au fost momente frumoase:ne-am sarutat si ma privea cum nu o mai facuse niciodata.Eram constienta ca nu ne vom impaca dar m-am gandit la doua cuvinte : CARPE DIEM. Credeam ca timpul ma va face sa il uit dar mi-e imposibil deoarece il vad in fiecare zi si nu mai stiu ce sa cred. A fost frumos nu pot nega acest lucru dar nu pot sa trec peste. Vreau sa ne impacam….Mi-e dor…il iubesc…am curaj…dar ma tem… Poate ma puteti ajuta cu cateva sfaturi care ma v-or face sa ma simt mai bine si sa fiu din nou EU…dar de data aceasta fara EL.
frumoasa povestea voastra de iubire…atat cat a fost…. imi pare rau pt pt,si totusi nu te pot ajuta q vreun sfat… dak ti`as spune sa fii tare si sa`l uiti,ti`as cere mult,stiu,pt k mie mi`ar fi usor sa ti`o spun,dar numai tu stii kt suferi… poate isi va da seama curand ca nu poate trai fara tine…
BUNA
Imi pare rau dar chiar nu stiu ce sa iti spun, din cate ai povestit, amandurora sunteti/ pareti persoane de treaba, adica nu genul de oameni care vreti aventuri sau relatii de fugitive.
Cu baiatul cu care te-ai intalnit se intampla ceva, dar nu pot sa imi dau seama ce! In sensul ca ii este clar ca nu ii esti indiferenta, dar ceva il retine sa se ancoreze in aceasta relatie, de teama de anu suferi, sau …..
Daca simti ca ai ceva sa ii spui, sa il faci cumva sa te lamureasca,o poti face discutand deschis cu el.
Ca si sfat : incearca sa te indepartezi pentru o perioada scurta de cercul de prieteni comuni pe care il aveti, sau sa nu mai participi la intalniri comune(atunci cand stii ca va veni si el) ;
perioada scurta = atat cat simti tu, ca te "eliberezi" de sentimentele fata de el.
Bafta
ms de sfat.am sa incerc si acest lucru si sper sa imi revin si sa fiu ok
ms mult …dar nu stiu de ce traiesc cu sentimentul ca pt el nu am insemnat absolut nimic si cred ca aceasta iubire a devenit una platonica:(
vreau sa te intreb dak poti sa mi spui unde esti la facultate?in ce oras?eu cred k e confuz dak te distantiezi o sa creada ca te-a pierdut si o sa faca ceva in privinta asta
is in tm la facultate …dar nuj cat conteaza asta …chiar zilele astea s-a intamplat sa stam de povesti si atat …:( e ink greu
buna
ai incercat sa il intrebi d c se comporta asa cu u…acu t vrea acu nu t mai vrea???
daca nu incearca sa iti faci alt prieten,in felul acesta nu mai vb asa des cu el si va intalniti si mai putin ,si asa vezi si ce reactie are…d multe ori functionaza chestia asta,de multe ori revin cu picioarele pe pamant(ti-o spun din experienta asta)
bafta!!!asteptam vesti bune !!!
de aproximativ o saptamana petrecem momente frumoase impreuna si am inceput sa ne si afisam impreuna.ieri chiar m-a invitat in oras si l-am intrebat:"numai noi ?" spunandu-mi ca "da.noi doi" au fost momente frumoase dar nuj ce sa cred ink nu am deschis subiectul "noi"…:(
daca ai ajuns sa te interbi cum……doar inima iti poate dicta ce si cum sa faci……alege cu sufletul si sa nu-ti para rau de decizia luata……e mai bine sa suferi poate acum decat mai tarziu!