De ce un capitol trist?
Pt ca asa il simt pe acest \”om\”, ca fiind un capitol trist care mi-a terminat viata si toate simturile.
Ma trezesc dimineata cu gandul la el si-mi incehei ziua tot cu gandul la el, si desi, stie acest lucru, nu da doi bani.
La-m cunoscut de ziua mea, a fost prima data cand mia-m sarbatort ziua si chiar am fost fericita, insa a durat foarte putin, sase luni de minciuna si batjocura.
De curand am aflat ca are pe altcineva cu care doreste sa se insoare in septembrie, si de o luna s jumatae traiesc un cosmar.
Am vrut chiar sa-mi inchei socotelile cu aceast lume, dar am renuntat in ultimul moment pt fiul meu.
Ma chinui in fiecare zi sa il uit, sa-mi vad de viata mea si de a copilului meu, cu eforturi maxime, dar nu prea i-mi iese figura.
Si ca ironie a sortii, aseara am vazut o poza cu viitoarea \”doamna\”, si ma dat peste cap, din nou, si culmea este ca o mai si cunosc.
\”Trebuie sa merg mai departe\”, asta i-mi spun in fiecare zi pe care o traiesc, dar oare pot trai fara el?
Sunt totusi fericita ca am un copil sanatos si cuminte, care-mi ofera bucurii in fiecare zi, si care ma mai si supara cateodata.
Teo este ratiunea mea, puterea mea, pt el am sa ma intaresc si am sa continui sa-mi tariesc viata si am sa ma bucur de fiecare clipa alaturi de puiutul meu.
Il iubesc atat de tare pe acest omulet, ca i-asi da orice mi-ar cere, orice asi face pt el, dar nu il intereseaza persoana mea, sin acelasi timp il uarsc atat de tare ca i-asi pune piedica sa-si farnga gatul.
Toata familia lui stia de mine si de \”dansa\”, si nimeni nu s-a deranjat sa-mi spuna sa stau locului ca-si bate joc de mine, mici macar nasul fiului meu, care ii este prieten si fata de mine, cred eu, ca are o datorie morala.
Mi-e dor de el in fiecare secunda, il vreau langa mine, si numai pt mine.
Insa ii sunt de folos atat cat stau pe post de saltea, dupa nu mai prezint interes.
De ce sunt barbatii ata de parsivi, si femeile atat de naive?
De ce unii sufera si altii rad pe suferinata celor chiunuiti de soarta?
Traiesc cu speranta ca poate intr-o zii o sa-si revina si o sa ma descopere, si o sa-mi imparteseasca sentimentele, sau o sa intalneasca pe cineva care sa-l trateze la fel cum a facut el cu mine.
Speranta moare ultima, nu-i asa?
Astai viata…
