Un nou capitol…

1
1433

Nu cititi aceasta poveste daca nu ati citit…un fel de prim capitol..”Mult prea devreme…” este doar un inceput.

Cand credeam ca vacanta de vara va fi foarte lunga, s-a intamplat minunea. De cateva zile vorbeam chiar zilnic cu T. Ma simteam vesela la gandul ca puteam deveni prieteni buni desi eu intram la alt liceu. Insa el avea alte planuri.

In seara de 13 iulie exact m-a rufat sa fim impreuna… Bineinteles ca am acceptat! Eram euforica!!!

    I-am spus si mamei insa el nu stia ca ea stia…El era la tara deci nu puteam vorbi decat la telefon si prin mesaje.

    La scurt timp au aflat „oficial” si parintii nostri, deci era un pas inainte.

    In ziua de 27 iulie am avut prima noastra intalnire… Nu am cuvinte sa descriu cum imi batea inima sau cum tremuram. Ne-am plimbat tinandu-ne de mana si vorbind…lucru la care eu visasem atata timp…Apoi ne-am asezat pe o banca…Am apreciat ca nu a indraznit sa-mi puna mana pe picior sau sa ma pipaie… pur si simplu ne tineam de mana…Cand ne-am ridicat, m-a tras la pieptul lui si m-a imbratisat cu caldura…Apoi m-a si sarutat…Ata de scurt, atat de dulce….Momentul acela a fost de-a dreptul perfect…

In ziua aceea m-a sunat de 3 ori si am vorbit prin mesaje de inca 3…Parea ca ma adora…Si eu eram asa fericita…

Apoi a plecat din nou la tara…si ne-am indepartat… Poate a fost vina mea…In acea luna in care am fost impreuna eu nu l-am sunat deloc…Acum nu inteleg de ce…Poate am fost prea orgolioasa, poate speram sa-l intrige faptul ca eu eram ceva mai rece…Cert e ca el nu a fost dispus sa lupte si in dimineata de 17 august exact am primit mesajul de despartire…

    Am reactionat foarte bine…Nu am plans decat putin…Ma consolam singura ca nu ma merita…Si a functionat. M-am resemnat si dragostea bolnavicioasa pe care i-am purtat-o atata timp s-a transformat…nu siu in ce. Dar s-a risipit. Au ramas doar cicatri vechi…rani inchise, dar nu vindecate complet.

Dar acum risca sa se deschida…

Am crezut mereu ca exista dragoste la prima vedere, dar niciodata nu m-am gandit ca o voi trai.

In prima zi de liceu,l-am vazut. Ochi capuri cu tenta verde, plete blonde, cercel in ureche, atat de chipes, am aflat ulterior ca eram si destept… Nu fuma, nu injura ca alti baieti, nu ii picau ochii cand vedea o fata mai frumoasa…Ce sa mai! Cel mai apropiat specimen de baiatul perfect! Desi stiu ca avea si defecte. E normal, nu? Il voi numi E…

    Nu am vrut sa accept ca m-am indragostit. Nu voiam sa risc sa fac aceeasi greseala pe care o facusem cu T.

    Avea prietena..A… Ma durea cand o vedeam cu ea…Atunci n-am mai putut nega…ma indragostisem…

    N-a fost asa rau. Simteam fluturasi… Tresaream cand ii auzeam vocea…Eram fericita cand il vedeam pe el zambind, chiar daca era… Era diferit de ce simtisem eu pt T.

Pt T simtisem o iubire bolnava… Pt E simteam ceva curat, pur…

Recent am aflat ca el o place pe L, fosta mea prietena despre care am scris in prima poveste, „Mult prea devreme…”. Innebunesc cand il vad vorbind cu ea…Ma doare…

Din nou sufar…Din nou nu stiu daca sa inchid acest capitol de dinainte sa inceapa sau sa-l continui…

    trimis de catre: Anonima
    dydy_dyana77@yahoo.com

    Comentarii

    Comentarii

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.