Uneori doare

3
1169

 

Nu m-a iubit niciodata.Asta o stiam si eu si el,desi a refuzat sa o recunoasca.Si nu ma deranjeaza caci nici eu nu il iubeam.Nu il iubesc si acum ca am scapat din vartejul acelei relatii,nici macar nu ii duc dorul.A fost doar o nebunie.Este doar o amintire. Insa stiu ca el imi simte lipsa.Are nevoie de mine.Caci eu am fost cea care in acele luni i-am dat atata valoare,eu l-am facut sa se simta iubit,venerat.Eu l-am facut sa devina la randul lui dependent de mine lasandu-l sa simta gustul puterii asupra celuilalt,dandu-i iluzia ca este invincibil,de neinlocuit.Asa cum el mi-a identificat nevoia de vorbe frumoase si eu i-am identificat dorinta de a parea altceva decat era,de a parea minunat,seducator.El m-a mintit si eu l-am urcat pe piedestalul acela inalt la care doar visa.Stiam ca atunci cand se va termina ne vom prabusi amandoi.Cand am ajuns la capatul puterilor am cazut in infern…si ceva imi spune ca nici lui nu i-a fost prea bine.El locuia in Italia,si era bun prieten cu o asa zisa ''prietena'' de-a mea,ca intr-o zi sa aud de la o pers.pe care nu o cuNosteam ca ei sunt impreuna,tin sa mentionez k eu stateam in Romania,nu ma ast niciodata la asta,tipa avand 30 de ani si el 22…experienta,nici macar nu imi dadea de banuit nimic,vb cu el ore in sir la tel,msg!!!

 

Ei bine,intr-o zi m-am trezit si l-am vazut asa cum era in realitate:un om mincinos,un om mic,un om fara prea mult calitati,de carte eram atasata,pe care incercam sa-l iubesc.Era o simpla carcasa a unui om diminuat, prea las ca sa-si asume felul lui de a fi,prea las ca spuna adevarul si sa tina capul sus,as fi dat orice sa-mi spuna el asta dar nu a avut curajul:(A fost construita pe atatea minciuni incat atunci cand adevarurile au iesit la lumina s-a prabusit ca un castel din carti de joc.Si odata cu ea m-am prabusit si eu.Este ingrozitor cat am putut suferi atunci.Cred ca am stat fara sa mananc sau sa dorm vreo 24 ore,.Mi-a trebuit o perioada sa ma pun din nou pe picioare,sa imi reamintesc cine sunt si sa am puterea sa il vad asa cum era in realitate:nu un om extraordinar…ci doar un mincinos.Il inzestrasem cu toate calitatile lumii doar pentru ca eram ranita de un alt el,pentru ca imi era teama de singuratate,pentru ca eram lipsita de experienta.El,la randul lui,mi-a identificat "carenta" de vorbe frumoase si nu s-a dat inapoi din a-mi insira cate in luna si in stele.Nimic adevarat.

 

Numai minciuni.L-am lasat sa ma manipuleze luni intregi.Eram ca o mica marioneta pe care o manevra cu usurinta…din vorbe.In adancul sufletului simteam ca acel el minunat pe care eu il iubeam nu exista,ca era decat o creatie a mintii mele, dar intr-un mod de neinteles simteam o oarecare dependenta de el si refuzam sa il scot din viata mea.Refuzam sa analizez logic si imi vedeam doar nevoia de el,nevoia de a-i asculta vorbele fara sa tin seama la efortul pe care il faceam ca sa ii trec peste minciuni.Aveam nevoie doar de el.

 

El cel minunat,cel nemaiintalnit,el cel atat de sarac pe care mintea mea il imbogatise cu atatea calitati pe care nu le avea.("Poveste despre o iubire mincinoasa")

Comentarii

Comentarii

3 COMENTARII

  1. Din anumite nuante ale vorbelor tale de mai sus,se simte faptul ca el inca mai inseamna ceva pentru tine.Nu imi dau seama,cred ca ai multa ranchiuna pentru el si inca nu te-ai vindecat.Cand te vei vindeca,vei realiza singura ca ceea ce nu te doboara te face mai puternica.Iti vei aminti ce ai invatat din relatia cu el,nu ce ai avut de pierdut.Tu stii mai bine cum au stat lucrurile,insa,desi poate parea un cliseu,nu te increde niciodata in ce ti se spune,cat nu vezi cu ochii tai (ref.la acea persoana care ti-a zis ca el are pe altcineva).Aminteste-ti,visurile se regenereaza 🙂 poate asteptarile tale au fost inselate,dar acum ridici standardele si urmatorul barbat din viata ta va fi mult mai aproape de ceea ce iti doresti,poate chiar cel care va ramane langa tine o viata.

  2. Din nefericire chiar am vazut cu ochii mei,k e cu aceea pers dar asta foarte tarziu,au fost luni intregi in care ma mintit,ma inselat,luni in care eu am crezut in mincinile lui…..si ma tradat chiar cand nu ma astaptam,ma distrus incetul cu incetul,un om de nimic,care totusi a facut parte din viata mea,cu care mi-am irosit mult timp,pt  niste nimicuri…urasc sa fiu mintita,mereu ii spuneam asta si totusi ma tradat.Sunt sigura ca intr-o zi o sa-si doreasca sa vorbeasca cu mine,dar nu o sa-l asc nici macar o clipa,pt k nici el nu a facut-o at cand chiar aveam nevoie de o explicatie.Nu pot sa inteleg dc nu stiu oamenii sa respecte pe cineva care ia respectat?cui pe cui se scoate,ma oftic ca totusi nu meriatam asta,am fost mult prea buna,perfecata pentru el,un gunoi….care face orice k pe zi ce trece sa-mi intineze amintirea,cum sa pastrez o imagine frumoasa?offff e ingrozitor sa patesti asta,iubirile de-o vara treb sa fie doar de-o vara si atat,dar eu totusi fiind ranita de un alt el am incercat sa fiu fericita si am fost,pana am cazut atat de rau……………..vreau sa fiu singura,sa ma inec in lacrimi,tacere,sa fiu doar eu ceea importanta,prioritara si sa nu mai pierd timpul cu cn nu merita nici macar………………il urasc,as da orice sa simta ce simt eu in clipa asta,va veni ziua aceea cand va plati pt tot ce mia facut,pe deasupra avem si prieteni comuni,o sa-l doara

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.