Urasc sa il iubesc atata de mult…

Am hotarat sa imi scriu povestea mea, pentru ca indragostitii sa aiba ce sa invete din ea! este o poveste foarte frumoasa, reala…dar real de dureroasa pe cat este de frumoasa! toata viata mea am cautat iubirea…iubirea sincera care sa ma faca fericita…am mai iubit…dar nu mi`a fost intors acest sentiment frumos, unic! am iubit fara sa fiu iubita, am dat dat fara sa primesc nimic! intr`un moment al vietii mele, am incetat sa sper ca va fi cineva langa mine caruia sa ii pot oferi toata dragostea mea sincera, si care sa ma iubeasca macar pe jumatate cat pot eu sa iubesc!…era o zi frumoasa de octombrie a anului 2010. eram in practica la spital (fiind studenta la postliceala de asistente medicale), am iesit sa beau o cafea in curtea spitalului, fiind in pauza de masa. cand am deschis usa sa intru inapoi in spital, cineva din spatele usii deschide usa, imi zambeste dulce si cald, si ma pofteste sa intru eu prima! a fost probabil singurul inger pe care eu l`am vazut! am trecut mai departe vazandu`mi de treaba! dupa aproximativ jumatate de ora, intru intr`unul din saloanele de care ma ocupam, stiind ca trebuie sa se externeze una dintre paciente. deschid usa salonului cu capul aplecat, ridic privirea si vad…vad acel zambet cald care imi inseninase ziua cu jumatate de ora inainte!!! era el! el, fiind sofer pe salvare, venise sa ia pacienta cu targa pentru a o duce la domiciliu fiind externata! il ajut sa puna pacienta pe targa, si ii spun ca daca vrea, il ajut sa o duca pana jos, pentru ca aveam cartela de la lift! el imi zambeste dulce si imi citeste numele de pe ecuson! suna asa frumos intre buzele lui mari, si dulci! ajungem in lift, se uita la mine lung si imi zice: "daca tot m`ai ajutat pana acum, ma mai ajuti la ceva?" …. inima mea incepe sa tresare, parca vroia sa iasa din piept! eu ii raspund zambind ca da! m`a invitat sa merg cu el cu salvarea pana in maramures sa o ducem pe pacienta acasa…fara sa stau pe ganduri am acceptat!inima mi`a spus sa o fac, tinand cont ca nu stiam nici macar cum il cheama, nu m`am gandit la cate mi se puteau intampla, pentru ca urma sa plec cu un necunoscut, cateva sute de kilometrii…si am pornit la drum! povesteam ca si cum ne`am cunoaste de o viata, imi era asa drag sa il privesc, sa il ascult! din tot ce povesteam, imi dadeam seama ca este asa cum mi`am dorit eu mereu! am trecut peste faptul ca este cu 12 ani mai mare ca mine, eu avand 22 iar el 34 ani, mi`a spus ca este divortat si are o fetita de 5 anisori. nici acum nu pot uita prima imbratisare, cand a oprit pentru a lua o cafea, si m`a intrebat daca imi este frig, si m`a luat in brate. m`am simtit cea mai fericita si protejata femeie de pe pamant! atunci am simtit ca a intrat in inima mea…atat de repede! la intoarcere…am adormit putin, mergea o melodie superba, a oprit pe dreapta si m`a sarutat! a fost primul sarut! am simtit ca tot corpul imi tremura, imi doream sa dureze la infinit!

m`a condus acasa, cand am ajung in oras inapoi, am mai stat in masina 1 ora, imi era greu sa  ma despart de el. timp de 3 zile ne`am intalnit in fiecare zi, iar a 4-a zi am mers la el acasa sa ii cunosc fetita. ne`am indragostit una de alta imediat, ne`am inteles foarte bine.ne vedeam pe ascuns pt ca parintii mei nu ar fi fost de acord cu el, pt ca este cu 12 ani mai mare, si are si o fetita. dupa 3 saptamani mi`a zis sa ma mut la el, sa stam impreuna. stiam ca parintii nu vor fi de acord, asa ca le`am scris o scrisoare in care le`am spus ca am plecat de acasa, le`am explicat situatia lor si ca il iubesc enorm si vreau sa fiu cu el toata viata mea! au trecut si peste asta, dupa 1 saptamana, dupa ce m`am mutat cu el, au venit la noi sa vada unde stam. s`au obisnuit cu ideea.si sunt fericiti ca mi`am gasit jumatatea.dar, ei de fapt nu stiu drama sufletului meu. mi`am lasat familia, prietenii, viata care o aveam inainte pentru el si fetita. ii iubesc pe amandoi si pe el si pe fetita, mai mult ca viata mea, dar nu sunt apreciata deloc. el a fost obisnuit sa iasa cu prietenii lui, sa vina cand vrea. iar eu stau acasa cu fetita asteptandu`l sa vina acasa, pana noaptea tarziu.nu se intampla in fiecare zi, dar este prea des.am invatat sa tin casa cum se spune, fac de mancare, curatenie, merg si la scoala, ma ocup si de fetita. totul a inceput de cand a inceput sa umble cu un prieten de`a lui mai mult, merg la bere, uita sa mai raspunda la telefon. pe langa asta, primeste tot felul de sms`uri de la alte femei.stiu ca ma iubeste, mi`a spus si mi`a aratat lucrul acesta. el mi`a zis ca si atunci cand ma supara sa nu uit ca ma iubeste. nu m`ar insela, dar sunt eu mai geloasa, pt ca am renuntat la tot pentru el si nu ma simt apreciata pt cate am facut. eu nu mai ies cu fetele, sau in oras…imi dedic tot timpul lui si fetitei, pt ca intotdeauna mi`am dorit o familie a mea! as vrea sa fie mereu cum a fost la inceput, desi suntem doar de 4 luni impreuna, din care 3 luni de cand stam impreuna. desi il iubesc, si stiu ca mereu vine acasa, nu pot sa nu ma gandesc ca poate a fost cu una dintre alea care ii trimit sms`uri. inclusiv acum, stau si plang in timp ce va scriu povestea mea, pt ca este 12:15 min noaptea, si el este cu prietenii la biliard. este la biliard unde lucreaza una dintre acele fete care ii tot trimite sms`uri.nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai fac!! se rupe inima in mine, in mii de bucati cand stau sa il astept asa. ma simt folosita, ma simt data la o parte, ma simt cea mai proasta femeie din lume! oare este normal sa iubesc atat de mult, sa imi pun toate sperantele in el?? mi`a promis ca voi fi cea mai fericita din lume…dar din pacate am mai auzit aceste promisiuni si de la alti barbati…si m`am ales doar cu acele vorbe, cu o inima rupta si cu milioane de lacrimi care ma faceau sa cad tot mai mult in prapastia tristetii! ma doare sufletul ca este orgolios! de nenumarate ori imi venea sa las tot in urma si sa plec…imi vine asa doar in momentele in care este plecat. dar nu ma lasa inima sa plec, pentru ca ii iubesc. toata aceasta durere o tin doar in suflet, si ma doare. ma doare atat de tare sa vad ca de multe ori prietenii sunt mai importanti decat mine! sunt zile in care nu se intalneste deloc cu ei, si ne petrecem timpul toti 3 impreuna, in acele zile sunt cea mai fericita fiinta de pe lume. ma doare sufletul ca il ador…urasc faptul ca il iubesc atat de mult si nu pot sa plec, sa il las! nu pot sa las ingerasul de fetita care imi zice in fiecare zi ca sa ma iubeste, nu pot sa renunt la familia mea pt care am lasat tot!

duc in fiecare zi o lupta cu mine insumi, cu inima mea. as vrea sa pot pleca, sa nu mai gandesc cu sufletul.dar nu pot! si stau si plang in tacere, fumez si plang…si continuui sa sper ca intr`o zi va fi altfel….va fi asa cum a fost la inceput.cand venea direct acasa, si ne pupa si ne spunea cat ne iubeste si eram cei mai fericiti. nu stiu cu ce am gresit, in`afara faptului ca m`am dedicat cu totul pentru ei.m`am gandit de multe ori cum ar fi sa plec inapoi la parintii mei, sa las totul in urma. ajung tot la aceiasi concluzie: mi`as lasa inima fericirea viata mea aici…si as pleca cea mai pustie fiinta din lume. nu mi`as putea reveni nici dupa 10 ani. nu stiu daca puteti sa intelegeti cat pot sa il iubesc. nici eu nu pot sa inteleg de ce mai stau cu el, in`afara faptului ca il iubesc.nu pot sa inteleg de ce il las sa ma raneasca. de multe ori nu mai am lacrimi sa plang! chiar si in acest moment, se rupe inima in mii de bucati, cu fiecare lacrima care imi cade pe obraz! 

aceasta este povestea mea de dragoste, care se continuua in fiecare zi……zi in care sper ca va fi altfel…ca va fi ca la inceput sau mai bine….nu pot sa incetez sa sper, pentru ca doar atat mai pot sa fac…

imi permit sa va dau un sfat din tot sufletul: "apreciati fiecare gest care il face persoana iubita pentru voi oricat ar fi de mic, apreciati fiecare atingere.iubiti 40% cu inima si 60% cu capul! ganditi`va de 100 de ori inainte sa va daruiti inima! " il voi iubi toata viata mea! 

Comentarii

Comentarii