Din oglinda mea,in cazul meu, cu toate ca stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie…
De cele mai multe ori cand privesc in oglinda,vad si ceea ce nu imi place…e inevitabil; uratul se holbeaza si la propriu si la figurat la mine.
Nu e vorba doar de cosul nastrusnic care s-a chinuit sa iasa chiar in ziua cand aveam unul dintre cele mai importante interviuri din ultima perioada,nici de cearcanele care parca se incapataneaza sa ramana lipite de o fata deja obosita,nici de parul care sta oricum,numai cum trebuie nu vrea sa stea…bine macar ca nu sunt intampinata de riduri, sunt inca destul de tanara, le mai dau timp sa astepte pana sa napadeasca.
E altul, uratul, de care mi se face mie teama…
Desi lipsita de riduri,undeva intre 20 si 30 de ani,sunt deja departe de idealul tineresc pe care mi-l imaginasem eu in copilarie.Ca si idee perpetua in copilarie(si chiar si adolescenta) imi doream cu nerabdare sa trec de douazeci,mi se parea mie ca e mai misto,atunci;acum sincer m-as fi oprit la optispe si sa fi ramas acolo cel putin vreo 10 ani….poate as fi decis mai bine pentru viitorul meu.Adica sa fi fost atunci cu mintea si experienta de acum…cam greu,poate imposibil.
Ce-i drept, au trecut niste ani de atunci,nu multi, dar parca au trecut cu macaraua/buldozerul peste mine. Fizic nu m-au vatamat prea tare: mai putin par in cap si ceva dinti lucrati la dentist,un metabolism ceva mai lent si cam atat.Dar sufletul,saracul a imbatranit intr-un an cat al altora in zece. Si aici este uratul care se holbeaza la mine cand imi vad reflexia in oglinda,si de el ma tem eu atat de tare.
Toate au inceput cu ganduri si idei neimpartasite…chiar neacceptate.Mai apoi diferentele care ne fac sa fim speciali unul in ochii altuia,incep sa dezbine.Poate parea putin dar cam asa incep toate,din nepotriviri de diverse categorii. Si continua…
Cu fiecare jignire primita, fara sa am tupeul sa o intorc inapoi…
Cu fiecare umilinta indurata,fara a avea puterea de a o respinge…
Cu fiecare ocazie cand am intors si obrazul celalalt,crezand ca e bun simt…
Cu fiecare sfat, in genul : femeia trebuie sa fie supusa barbatului,precum Biserica este supusa Celui de Sus, si drept urmare trebuie sa taca,sa asculte, sa indure,sa astepte,sa tolereze si sa aiba rabdare…ca deh…sau…gandeste-te la copil;
Cu fiecare prietenie rupta,doar pt ca asa i se pare celui de langa tine ca e mai bine…
Cu fiecare vorba retinuta,doar pentru a nu mai starni si alte certuri…
Cu fiecare palma peste ochi,trecuta cu vederea,lipsita fiind de forta de a lovi si eu inapoi…
Cu fiecare moment in care mi-e teama sa nu fie mai rau data viitoare, fiindca stiu ca va mai fi o data viitoare, si totusi constienta fiind, ma regasesc fara puterea sa rup acest cerc vicios, semnat cu voia mea,nesilita de nimeni prin certificatul de casatorie.
Si cu inca alte multe aspecte care nici nu mai merita mentionate pentru ca toate duc catre abuz emotional,psihic si in cele din urma fizic.
Asadar,hidosenia,a carei privire se contopeste cu a mea e defapt experienta unei casnicii nefericite,transformate in rutina,in ceva, cu care invat sa traiesc.De care cu siguranta intr-o buna zi ma voi rupe,pacat ca nu e azi; pacat ca nu am taria si resursele sa fac azi ceva. insa in acelasi timp chiar si uratenia asta mi-a lasat ceva bun: maturitate,intelepciune si un copil superb,care a devenit centrul universului meu mic si saracacios.Pot doar sa incerc sa nu mai plang si sa imi reapropii oameni dragi si buni in jurul meu, sa ma bucur de sanatatea trupului, si sa ma bucur de lucrurile marunte frumoase din viata mea.Si mai pot sa ii multumesc Bunului Dumnezeu pt copilul minunat pe care El mi l-a harazit!
Si pana la urma,oricat de tare s-ar holba la mine,pot oricand sa sparg oglinda!Si voi scapa de el…asta pana cand va gasi poate,alta oglinda din care sa ma priveasca sau poate se va speria si va disparea de tot; el,uratul!
Pana atunci…mai scriu,mai las ideile sa zboare fara a-mi fi teama ca voi fi judecata, impartasesc si bune si rele, dint suflet…dintr-un suflet obosit aflat intr-un trup care in buletin mai are un pic si implineste 25 de ani.
