Lipsa unui suflet alturi de mine ma face sa ma simt inutil,urat, ineficient, fara un scop precis, fara vlaga, lipsit de noroc, incapatanat, deranjant, limitat… un suflet in viata mea m-ar face util, eficient, frumos, puternic, norocos, placut, omnipotent!
Povestea este simpla si probabil comuna multor Oameni. Am fost insurat cu o femeie frumoasa, pe care am iubit-o din toata fiinta mea; timp in care m-am simtit atotputernic, nicio greutate nu ma putea dobori, simteam ca pentru aceea femeie pot face orice! Intamplarea nefericita a facut ca dupa 4 ani de zile sa divortam (motivele lumesti) si acum, la 1 an de singuratate precedata de eden, constat ca nu am putere sa fac nimic pentru mine, nimic din ce as fi facut pentru persoana pe care am iubit-o. Stau si ma intreb, de ce trebuie sa fiu dependent de o iubire pentru a putea fi puternic? de ce nu pot trai avand in primul rand grija de mine? de ce am nevoie sa simt ca iubesc si sunt iubit? de ce pe primul plan pentru mine este sa am un suflet pereche, suflet care nu vine fara sa fi pregatit sa-l intampini? Aici realizez ca apare nesincronizarea vietii mele. Nu ma pot pregati pentru ce imi doresc si am nevoie, sunt perfect constient de asta; dar si asa, nu reusesc sa ma mobilizez in a-mi croi drumul. Astept, parca sa apara acea iubire (fara ca sa fiu pregatit ) apoi sa incep sa devin (alaturi de ea) omul pregatit de a o intampina. Sfidez putin natura crezand ca se poate intampla asa. Sunt urmarit de sansa sperantei. In fiecare zi ma trezesc zambind si spunandu-mi "-Poate azi se va intampla minunea". Adorm convins ca "maine" se poate adeveri visul. Visez ca poate ma voi trezi din vis cu visul implinit. Off, ma simt asa natang cand scriu. De ce cuvintele nu spun – ce vreau sa spun cum simt? Am auzit povesti frumoase despre telepatie.
Exista oare? am nevoie pentru a va exprima gandirea-mi agitata. Ma doare sa fiu suflet ratacit intr-un intuneric creat de propriile-mi ganduri. Caut lumina pentru suflet, caut putina fericire (ce-i drept, am mai avut)…
Iubirea-i crezul meu,
si fara crez nu respir.
Va scriu pentru-a va scrie/ Sa stiti ca nu-i usor/ Sa spui prin poezie/ Cat esti de moritor…
astept un sfat, un gand, sa-mi recastig iubirea.
trece ca orice durere…doare dar trece…bine că asta se poate vindeca doar cu puțină voință. ÎN rest ești sănatos? Ai ce iți trebuie?…carieră samd? dragostea vine și ea . Nu se spune că trebuie să săruți multe broaște până întâlnești un prinț? Asta e pe planetș nu sunt numai frumoase..ci multe părăsite de soartă care suferă ca și tine…Iți mai arde să suferi după ce ai aflat asta?
Da e normal ce simti…nu e normal pt toata lumea,ci doar pt unii….poate mai putini, poate mai multi…pt unii dragostea inseamna tot….da ai familie,ai cu cine se o imparti,dar cea mai importanta este persoana langa care simti miracolul iubirii, cu care poti impartasi tandretea unor sentimente ce nici un cuvant ne le poate da nume….fiecare cauta ceea ce-l implineste mai intai si cu desavarsire….insa poti lupta si fara iubirea adevarata langa tine…stiu e greu, dificil si dureros,dar poti incerca….singuratatea poate fi o povara pt unii, dar putem sa-i facem fata…iubirea va veni…fii fara teama…toate au timpul lor…vei intelege in momentul in care ti se vor intampla lucrurile la care visezi cu atata ardoare….
E bine ca ti-a ramas ultimul lucru din cutia Pandorei…SPERANTA! Este simplu sa dai sfaturi atata timp cat nu esti tu insuti ,protagonistul povestii de aceea nu iti voi da sfaturi…dar bucura-te ca mai ai Speranta…!Avem nevoie de iubire…toti…absolut toti ,regi sau slugi umile,pt.ca IUBIREA este singurul "motor"care ne face sa simtim ca traim,ca n-am murit!Dante Alighieri incheia si concluziona in "Divina Comedie"cam asa…:"Mai mult sa spun,nu-s vrednic prin cuvinte/Ca vrerii sale,potrivind pe-a mele/Asemeni rotii ,ma purta-nainte!IUBIREA ce roteste sori si stele…"
Draga prieten,
Stii ce este bine??? Faptul ca nu ai abandonat un vis… Un vis care poate deveni realitate numai cu vointa ta!Continua sa visezi si sa iti doresti pe cineva ptr ca pana la urma visul tau se va adeveri! Nu stii niciodata de "unde sare iepurele". Incearca sa te impaci cu trecutul, sa pui toate amintirile cu fosta ta sotie, intr-o cutie si sa le lasi acolo. Incearca sa-ti vindeci sufletul, apoi totul va decurge de la sine! Traim prin iubire si pentru iubire! Asta dovedeste ca ai un suflet foarte mare, care sper ca pe viitor sa fie reumplut de dragoste..si asa va fi! Ai grija ce-ti doresti, ca se poate intampla! Numai bine si cat mai multa sanatate iti doresc!
Va multumesc pentru ganduri!
Buna seara, Adrian!
Inteleg mult prea bine prin ce treci. Am avut si eu sentimentul ca, dupa o perioada de chin strasnic, vom fi iarasi impreuna. Trecerea timpului mi-a aratat, insa, ca nu se mai poate. Se spune ca fiecare lucru din viata fiecaruia se intampla pentru o anumita motivatie, poate aici s-ar integra si dragostea si, mai ales, pierderea ei…
Iti doresc multa putere si liniste! Poate ca povestea ta va cunoaste o revenire incredibila, miraculoasa pentru sufletul tau.
Iubirea nu trebuie recâștigată…ea este în sufletul tău și tu doar vrei să o împați cu cineva, care la rândul său își va împărți cu tine iubirea din suflet…iubirea o purtăm cu noi și nu este întreagă dacă nu o dăruim și nu o primim…puterea și încrederea de sine, mulțumirea au valențe maxime atunci când sufletul rezonează în acordurile dragostei împărtășită…odată ce ai gustat din pocalul cu miere, nu poți uita gustul…cu răbdare, încredere și înțelepciune speranțele și visele vor contura și plăsmui din nou dragostea în viața ta.