De ce exista “iubiri perfecte, relatii imperfecte”? Cata cerneala a curs pe tema asta… Raspunsul meu e simplu:
Eu cred ca iubirea este intodeauna reciproca, si de aceea, perfecta, pentru ca este intre suflete. Sufletele oamenilor se iubesc intotdeauna la fel. E o recunoastere reciproca, o fericire firesca, ca si cum ar respire acelasi parfum. Nu poti zice ca un suflet respira mai mult si altul mai putin. Sunt amandoua inundate in iubire, cazute in iubire, cum zice englezul, dar zice bine, adica cufundate in iubire.
E ca si cand te intalnesti cu un vechi prieten. Nu poti zice ca doar eu il intalnesc, el nu ma intalneste.
Dar asta e valabil doar pentru suflet, acum drama noastra incepe cand nu suntem in suflet… daca am fi cu totii in suflet, tot timpul, ar exista iubiri perfecte si relatii perfecte. Dar uneori lunecam pe langa suflet si ramanem cu egoul, mintea, comparatiile, ideile preconcepute (despre cum ar trebui sa fie iubirea), gelozia, neincrederea, orgoliul (de cuceritor, sau de orice altceva), fricile, si cate si mai cate.
Daca am reusi in momentele critice sa privim acest balast ca un spectator, sa ne disociem de el si sa ne ascultam mai mult sufletul, inima, atunci am castiga! Lipsa orgoliului in iubire, ne va face intotdeauna castigatori pe termen lung.
Poate ca uneori, pe moment, esti tentat sa alegi victoria scurta, a orgoliului, dar daca nu o faci, daca renunti la victoria ta scurta, prin umilinta, vei deschide calea iubirii, vei lasa sufletul sa vorbeasca. „Ingenunchiind esti uneori mai mare” spune N. Iorga .
Deci e simplu : iubirea e perfecta. Ca relatiile sa fie perfecte trebuie sa avem grija cu ce relatonam noi, cu ce parte din noi. Ce parte din noi punem la bataie. Nu putem gestiona cu ce parte va veni celalalt, dar de obicei, ce dai aia primesti. Semeni vant, culegi furtuna, semeni suflet, culegi iubire 🙂
Eu personal nu am picat niciodata in drama lui „Ma iubeste, nu ma iubeste” pentru ca „stiam” ca daca nu ma iubeste, il fac eu sa ma iubeasca 🙂 , daca eu iubesc pot face si pietrele sa se topeasca de iubire. Asta nu inseamna ca nu am avut fricile mele, neincrederile mele, dar pe fundal am „stiut” intotdeauna ca dincolo nu poate fi decat o iubire egala si de sens contrar :). Trebuia doar inlaturat balastul si scoasa la iveala iubirea. Dar asta nu e o treaba usoara! Deci vestea e buna: indiferent ce zice, Ta iubeste!!! 🙂 Chiar daca nu stie inca, cat de mult… la un moment dat va afla… Ce conteaza ca acum sau mai tarziu? 🙂
O primavara roz-fuchsia va doresc!!!
