amu vorbesc despre viata fiindca nu am cu cine vorbi. a vrea sa nu fac asta sa nu fie adevarat da din pacate asta ii viata mea amus o luna am pierdut-o pe sora mea care avea doar 16 ani care era o fata foarte frumoasa si plina cu viata mereu fericita cu toate asta cam nu am avut toate posibilitatile suntem 4 frati 3 fete am fost si un baiat eu is cea mai mare si tot timpul am crezut ca eu o sa mor primadata fiin ceea mai batrana intrei ei si ca nu se va intamplat nimic cu fratii mei ca o sa fim inpreuna da din pacate deumnezeu o luat-o dintre noi in data de 4 iulie so dus la crisul repede in oradea cu sora mea ceea mica de 12 ani si aceia mare o salvata pe asta mai mica si ea s-o inecat in apa si in jurulor erau mult si se uitatu si nimeni nu o salvat-o si amu numai ii langa noi niciodata nu am stiut ce ila sa pierzi pe cineva , si de atuncea mi sa schimbat viata eu stau cu prietenul meu de mult si pana amu o fost totul frumos da de cand am pierdut-o pe sora mea parca vad numa in negru nu imi place sa vorbesc cu nimeni nu imi place sa vad pe nimeni parca nu mai imi place de nimica sincer nustiu da e foarte greu cand pierzi pe cineva, si eu nu am vazuto de mult si deja miera dor de ea si la ea i se facut dor de mine ca doar inpreuna am fost tot timpul mie imi spunea de prietenul sau ca parintii mei nu au lasat sa aibe iubit inca , de fapt ea nici nu ostiut ce ila viata ca numa la scola merea si inapoi atata planuri avea , da ajunge ca nu am cuvinte asta nu se poate sa scri sau prin vorbe sa arati ca asta simti si numa ila care o trecut prin as ceva stie ce inseamna sa suferi,
cat aveti timp sa fiti cu ce iubiti si sa nu pierdeti nici un minut ca o sa va pare rau ca nici eu nu am mai putut sa fiu cu ea sa spun ca o iubesc am zis ca trebe sa ne intalnim sambata si ea o murit joia numai am cuvinte daca as putea sa dau timpul inapoi ar fi altfel as schimba-o. voi faceti pana nui tarziu ca astazi suntem maine nu.
Si eu mi-am pierdut persoana iubita acu un an si jumatate…e greu ..ffoarte greu…doar ca tu trebuie sa fi tare si sa te gandesti ca totul in viata are un rost..si fiecare om are soarta lui….Poate ca ii este mai bine acolo unde este acum…..Tu trebuie sa iti continui viata ca si asa e destul de scurta….Mie si in momentul de fata imi este greu, si plang aproape zilnic….dar te rog din suflet, traieste-ti viata, alaturi de iubitu tau, fi fericita,si impacata cu gandul..ca ea nu se mai intoarce , si ca ii este mult mai bine langa Dzeu…asta este primul pas..pe care trebuie sa il faci….si apoi o sa vezi ca odata cu trecerea timpului o sa te simti mai bine…….Cu toate ca durerea nu o sa dispara niciodata. te pup si ai grija de tine si de fratii tai.
Ce trist… imi pare foarte rau pentru tine. Genul asta de experiente nu ar trebui sa le traiasca nimeni. Se pare ca Dumnezeu mai avea nevoie de un ingeras… ori cea mica ori surioara ei. Nu lasa asta sa te doboare. Am un prieten bun care l-a pierdut cand era pe la 16 ani la o perioada destul de scurta si pe fratele lui si pe maica-sa si vad la el cum l-a afectat ca persoana desi e o persoana buna. Iti doresc sa fii tare si sa nu te inchizi in tine sau sa te descarci pe altii… sa gasesti o modalitate sa accepti situatia. Singurul lucru ce iti poate vindeca rana este dragostea de la toata lumea, insa trebuie sa o primesti. Te pup