Buna,ma numesc Sanda am 44 de ani si sunt protagonista unei tulburatoare povesti de dragoste.In urma cu 4 luni mi-am reintalnit prima iubire,dupa 28 de ani.De fapt ma gasit el pe un site de socializare unde eu am un cont,m-a recunoscut in poze.Aveam 16 ani amandoi si ne aflam amandoi la prima iubire…o iubire frumoasa,inocenta de adolescenti.Ne-am iubit frumos dar pur ,iar cum nu toate primele iubiri au finalitate ne-am trezit si noi alegand fiecare un alt drum in viata ,dar fiecare in parte am suferit mult in momentul rupturii.Desii locuiam in acelasi oras ,drumurile noastre nu s-au mai intersectat,anii au trecut ne-am intemeiat familii fiecare,eu am avut o casnicie de 23 de ani din care singurul lucru bun e fiul meu,am suferit mult si am pus capat acelei casnicii si in toamna anului trecut am plecat la munca in Italia.Intr-o zi de la inceputul lunii aprilie a acestui an intrand pe un site de socializare am gasit un mesaj de la el,ma recunoscut in poze si a lasat un comentariu…eu vazand numele lui ptr ca folosea numele adevarat mi-am dat seama ca este el…
Gabi…prima mea iubire,in acea seara ne-am intalnit online si ne-am vazut pe web,cred ca si cel mai iscusit scriitor si-ar alege bine cuvintele ca sa poata descrie ce am simtit noi,in momentul revederii dupa 28 de ani.Au curs lacrimi de bucurie si in acele momente uram toti muntii,raurile si cei 2000 de km care ne desparteau el fiind in Romania,casatorit cu doi copii.Ne-am depanat amintiri au fost zile in sir frumoase in care nu ne dezlipeam de internet,dar pe zi ce trecea ne-am dat seama ca ne-a cuprins acelasi fior din tinerete si nu a fost nevoie decat de putin oxigen la carbunii ce au ramas nestinsi acum 28 de ani.Fara sa ne dam seama ne-am trezit iubindu-ne din nou si tanjind unul dupa altul.In scurt timp eu am plecat in tara in vacanta,am petrecut impreuna o luna fierbinte si pasionala,am pecetluit la batranete,prima noastra iubire pura din tinerete.Am fost fericita in bratele lui,aveam nevoie de imbratisarile si mangaierile lui …parca pe el l-am asteptat toata viata… m-am simtit implinita,intr-un cuvant m-am simtit femeie.Acest lucru ne-a unit si mai mult,ne-am dat seama ca inca la varsta noastra mai avem multe de oferit si de primit,un gand ma macina teribil ca eu,prima lui iubire am reintrat in viata lui ca amanta,o postura pe cat de plina de adrenalina pe atat de imorala, dar inimii nu-i poti comanda.
Dupa o luna m-am reintors in Italia dar nu am venit intreaga,jumatate din suflet l-am lasat in tara …il iubesc enorm,ma iubeste si el, sunt convinsa de asta si de aici incep zile si nopti de suferinte,lacrimi si dorinte.In timp ce eu sunt o femeie libera si astept un print cu chipul si asemanarea lui,el este foarte insurat si pus in fata deciziei vietii lui,oricare ar fi ea.Imi recunosc pacatul,daca se poate numi pacat sa iubesti de doua ori in viata aceeasi persoana,am vrut sa ma smulg din bratele lui sa renunt sa lupt pentru o iubire cel putin deocamdata imposibila,mi-am facut mea culpa dar nu am reusit sa trimit e-mail de despartire,ar fi insemnat sa-l pierd a doua oara si nu mai am timp sa mai astept inca 28 de ani,sunt egoista il vreau in viata mea atunci cand judec cu inima dar imi fac procese de constiinta,cand gandesc cu mintea ca ar trebui sa-mi intemeiez fericirea mea pe suferinta alteia.Sper ca timpul sa decida ,nu vreau sa-l pierd asta ar insemna sa ma ucida a doua oara si daca ar fi omor prin imprudenta,tot omor se numeste,daca il pierd…pierd o data cu el si jumatate din suflet si fara suflet nu pot trai.
De la mii de km imi plang si strig iubirea ,durerea,dorinta…astept cu disperare clipa cand ma va strange din nou in bratele sale…astept clipa in care sa-mi spuna…tu nu poti muri a doua oara…tu trebuie sa traiesti.Pana atunci ramanem inchisi in universul nostru cu durerea,suferinta…neputinta.Cine ar putea sa ne inteleaga ?Dar suntem pregatiti ca la judecata de apoi sa putem spune da am cunoscut iubirea si am gresit in numele ei.Pana atunci intreb…oare ce e mai greu in viata asta…decizia de a renunta sau puterea de a continua????
Draga mea!Realmente mi-a facut placere sa citesc povestea ta scrisa ortografic corect si mai ales scrisa frumos ,cu sufletul!Nu-mi place sa dau sfaturi,dar ma gandesc ca in viata din pacate facem ce trebuie,nu ceea ce vrem….Stefan Zweig spunea in "Suflete zbuciumate"ceva de genul"Nici o vina nu e uitata ,atata timp cat constiinta stie de ea".Asa ca trage singura concluzia:vei fi mai fericita?Si apoi se spune ca nu e bine sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altuia.Iar cei care avem credinta ne temem si de pedeapsa divina…Si eu tin in mine amintirea si durerea unei mari iubiri…Dar sunt o femeie matura si fac ceea ce e corect si trebuie in viata,chiar daca nu e ceea ce vreau!Imi cer scuze daca sinceritatea mea te-a suparat!
Multumesc mult ca ai citit povestea mea…multumesc de aprecieri si de comentariul elegant…am scris si eu in scrisoare ca nu as vrea sa-mi intemeiez fericirea mea pe suferinta alteia…singura circumstanta atenuanta in fata ei ,este ca l-a avut o viata langa ea si nu a stiut sa-l pastreze…daca nu-i lipsea nimic acasa …sigur nu ne-am fi reintalnit…eu nu pot renunta la el,am incercat dar nu pot si nici el la mine…sper ca timpul sa decida.Privita din exterior aceasta poveste ,pare usor de abordat si la prima lectura ai si solutia…adica eu ar trebui sa renunt…privita din interior,adica noi …doar noi doi stim cate sentimente,trairi ,emotii,pasiune…agonie si extaz…si toate in numele iubirii…cati ar fi dispusi sa inceteze sa lupte pentru iubirea lor?
Sanda,pari o femeie sensibila,matura esti,inteligenta de asemenea(stilul in care ai scris,o denota)eu cred ca esti in stare sa iei o hotarare buna in care inima sa nu fie in contradictie cu ratiunea…Eu iti doresc succes si daca e posibil sa-ti gasesti implinirea in aceasta dragoste!
Distinsa Anonima…m-ai scanat foarte bine…intradevar sunt sensibila….vin in urma unei casnicii esuate…si eu am suferit f mult si poate asa a vrut destinul sa mi-l scoata in cale pe Gabi. ..tocmai cand sufletul imi era pustiit de durere…eu am luat decizia mea…nu voi renunta la el…nu pot,il iubesc enorm…restul depinde de el…
SANDRA,ESTI O FEMEIE NEMAIPOMENITA,EU STIU CE ESTE IN SUFLETUL TAU SI EU MIA-M INTALNIT PRIMA IUBIRE DUPA 11 ANI SI NU POT DESCRIE IN CUVINTE CE AM SIMTIT,DOAR CEL CE IUBESTE NE INTELEGE,DAR TU FA CE-TI DICTEAZA SUFLETUL SI EL LA FEL,DACA TE IUBESTE,NU EXISTA BARIERE,DRAGOSTEA INVINGE TOTUL.SUCCES SI NUMAI BINE!
Kristyna…multumesc mult pentru frumoasele ganduri exprimate…numai cine are o poveste similara poate intelege…eu mi-am exprimat sentimentele si dorintele…sper sa nu ajung in infern…ca nu am incalcat toate cele zece porunci…pana atunci iti trimit un salut si o imbratisare din Roma.
Buna as vrea sa ma adresez acum mai mult barbatului care dupa atatia ani a reintrat in viata ta sper sa fie atat de intelept sa te tina linga tine!!! Sa iti aprecieze sinceritatea si devotamentul fata de el!!!
Eu va urez mult noroc si multa fericire
Iubirea toate le sufera, toate le crede, Toate le nadajduieste, toate le rabda. Iubirea nu se sfarseste niciodata…
ARIANA…multumesc pentru urari…din motive intemeiate Gabi nu a vazut inca povestea pe site…sper sa aprecieze…oricare va fi decizia lui o sa o aduc la cunostinta voastra.
buna ziua
Parerea mea sincera este sa nu renunti, pana la urma nu degeaba v-a pus destinul in aceaste circumstante. la ce folos va-ti reintalnit dupa 28 de ani, daca nu ca sa RAMANETI IMPREUNA???
Si, as mai avea o intrebare – Gabi ce simte pt sotia lui? Dragoste, devotament? Reiantalnirea cu tine, a fost ceva ce ia starnit emotiile tineretii??? Nu stiu, Tu probabil stii, sa cred ca poti sa tragi singura conzluziile si tot odata sa iei ce-a mai inteleapta DECIZIE ! Bafta
Buna Alina L.T….si eu gandesc la fel…as vrea sa-ti raspund la intrebarea daca Gabi isi iubeste sotia…dar as putea fi subiectiva…eu am deja o parere formata…dar nu as vrea sa raspund eu…in scurt timp…o sa afle si Gabi de acest site…probabil va raspunde el…acum e ocupat sa raspunda cine e blonda ?…:))…cert este ca reintalnirea cu mine…i-a schimbat tot rostul vietii…el mi-a spus…am o arhiva intreaga in sustinerea a ceea ce spun..multumesc mult pentru urari
Daca l-ai avea aproape te-ar plicitisi, asa cand fructul iti este interzis, capata alte dimensiuni…..constientizeaza si vei vedea ca am dreptate, gaseste-ti pe cineva fara complicatii si vei fii cu adevarat Fericita!!!!Bafta!
Intr-o lume ideala ne-am putea permite luxul "de-a gandi"cu inima,dar in lumea reala…in aceasta lume creierul ne este mai util!Parerea mea !!!
intradevar, este clar ca ceea ce este interzis, este mai profund si mai dorit, dar luand in considerare si varstra celor 2 protagonisti, putem vorbi si despre o Iubire Sincera !!!
timpul le va rezolva pe toate !!!!
Este adevarat ca ce este interzis este mai dulce…mai multa adrenalina…Nicholas Chamfort spune …''Dragostea place mai mult decat casatoria,pentru simplul motiv ca romanele sunt mai amuzante decat istoria''…la varsta noastra nu ne prea putem permite sa ne jucam cu sentimentele,cat despre creier…sa stii ca e folosit intens…pe alocuri chiar miroase a creier ars…timpul va decide …sau vom fi noi exceptia care intareste regula?
Gabi,ia-ti iubita de mana si plecati in lumea larga,oricum nimeni nu va poate intelege ,nu degeaba va scos destinul din nou in cale,cine o sa aba nevoie de voi o sa va caute si o sa va ierte,eu cred ca aceasta este adevarata dragoste,ar fi pacat sa va ascundeti o vesnicie si sa nu profitati din plin de iubirea voastra,mai ales ca aveti de recuperat 28 de ani.Gabi,nu vei fi deloc mai moral ,ramanand langa o sotie,jucand teatru si iubind si dorind alta femeie.Va doresc sa fiti fericiti si sa va iubiti in continuare ,mult si frumos
Lady e usor sa spui =uita de toate si fugi=dar f greu..timp de 28 de ani a avut o familie,un cuib al lui si copii.deci…intr-adevar e o poveste complicata.inima iti spune sa il legi de tine si sa fugi,dar ratiunea sunt sigura ca spune cu totul altceva!!sper sa va dea Dumnezeu mintea necesara sa faceti exact ce este cel mai bine in asa fel sa nu gresiti nimanui.multa bafta.
Sanda, am citit povestea ta si m-am regasit in ea.
Diferenta este ca la noi sunt doar 26 de ani si ca ne-am hotarat sa ne traim iubirea.
Ne-am intalnit in iunie si toti anii trecuti au fost stersi parca n-ar fi fost. Am avut tot timpul sentimentul ca este in sfarsit asa cum trebuia sa fie dintotdeauna si am hotarat ca vrem sa traim impreuna si o sa ne despartim de partenerii nostrii.
Mi-ar place sa stiu cum a continuat povestea ta.