Buna tuturor.
Ma numesc Cristina si ceea ce m-a facut sa scriu povestea mea,este faptul ca , am citit, aici pe site, foarte multe povesti ale unor tineri care cred,ca daca, prima mare lor iubire s-a terminat,la fel si viata lor.
Ei bine, nu e deloc asa. Si sa va va povestesc ,,povestea ,,ca sa sa intelegeti si de ce.
Aveam 15 ani cand m-am indragostit foarte tare de un baiat din acelesi cartier cu mine.Pe atunci aveam impresia ca aceea relatie este tot ce vreau de la viata( cred ca multi dintre voi inteleg ce vreau sa zic).
Ei bine,toate pareau a fi perfecte,doar ca parintii mei nu erau deloc de acord cu aceasta relatie deorece el era cu 4 ani mai mare decat mine si mai avea si reputatie destul de proasta prin cartier.Dar mie nu imi pasa.Asa ca mi-am mintit parintii ca am terminat-o cu el. De fapt noi continuam sa ne vedem pe ascuns:)).Asta pana intr-o zi cand am aflat ca ma inseala cu o amica.Am suferit foarte mult,in tacere,pentru ca nu ii puteam lasa pe parintii mei sa vada ca sunt suparata.cred ca am oprit relatia cam 2-3 luni pana cand intr-o seara fiind la o petrecere a unor prieteni comuni,pur si simplu nu l-am mai putut evita. In aceea seara a venit la mine si mi-a zis ca el nu are nici un fel de sentimente pentru aceea fata,dar ca are anumite nevoie ,pe care eu , nu i le pot satisface,deorece el ma iubeste prea mult si vrea ca eu sa fiu a lui dupa ce ne vom casatori.Naiva cum eram la aceea vreme l-am crezut si astfel am reluat relatia de unde o oprisem.numai ca dupa cateva luni ,ai mei au aflat ca inca ma intalnesc cu el,si a iesit mare scandal.Am plans mi-am amenintat parintii ca plec de acasa si multe altele.Asa ca parintii mei au hotarat sa facem un fel de sedinta: eu, el si ei.Si am ajuns la intelegere.Am hotarat cu toti de comun acord sa nu facem nici o tampenie,ca de exemplu sa fugim de acasa sau altele.Oricum nu mai conta ce interdictie ne pusesera atata timp cat aveam voie sa fim impreuna.
Ok, totul bine si frumos pana cand la urechea mea au ajuns zvonuri cum ca el ar umbla cu una dintre prietenele mele cele mai bune. Cand l-am intrebat daca e adevarat, a negat totul spunand ca sunt inventii ale unor persoane care nu vor ca noi sa fim impreuna. L-am crezut. Doar ca, curand au auzit si ai mei zvonurile si au inceput sa imi scoata ochii si da-i iarasi plansete, amenintari si tot tacamul. La un moment dat el a plecat intr-un alt oras pentru a se angaja. Noi hotarasem,fara ca ai nostri sa stie ,bineinteles,ca dupa ce se angajeaza acolo si inchiriaza ceva de locuit,sa plec si eu.
In fine a plecat. Fiind pe timpul vacantei de vara am plecat si eu la o matusa de-a mea, intr-un alt oras. Acolo la doar 2 zile, am primit un telefon de la unul dintre prietenii lui,care era cu el. Acesta mi-a zis ca ar fi mai bine pentru mine sa o termin cu el,pentru ca zvonurile pe care le auzisem erau adevarate: el avea o relatie cu prietena mea,vorbeau zilnic la telefon si isi faceau planuri. Imi amintesc ca am inchis telefonu si cateva ore nu m-am putut misca din locul acela.ma simteam tradata in cel mai marsav mod.doua persoane pe care le iubeam ,si-au batut joc de mine.
Din acel moment nu am vrut sa mai stiu nimic de ei. Acum aveam aproape 16 jumate. Am vorbit cu parintii mei si m-am transferat la un liceu in orasul unde locuia matusa mea.
Aici practic am inceput sa imi bat joc de toti baietii.nu ma interesa daca erau de treaba sau nu ,vroiam sa ma razbun. Asta pana cand…. In liceul unde eram eu se facea de asemenea si seral, iar uneori aveam ore in acelasi timp cu cei de la seral.intr-o zi intarziasem la una dintre ore si grabita cum eram am dat peste un tip.mi-aduc aminte ca nici nu am stat sa vad daca l-am ranit ,am zis doar scuze si am fugit. Doar ca surpriza…la terminarea orelor ma astepta la poarta liceului. A venit la mine si mi-a zis ca l-am ranit destul de tare.l-m intrebat unde,iar el mi-a raspuns ca in inima.am inceput sa rad si l-am intrebat cum as putea sa ii tratez rana. Raspunsul a venit prompt: accepti sa isi cu mine la o pizza. Am acceptat deoarece parea diferit de cei de care imi batusem joc pana atunci.
Asa a inceput o relatie frumoasa si de durata. El m-a invatat sa iubesc din nou,sa am incredere in oameni. Anul acesta vom face 6 ani de relatie si un an de la casatorie.si ne-am hotarat sa facem si un bebe pentru ca relatia nostra sa fie completa.
Cat despre fostul meu prieten,acum e casatorit cu fosta mea prietena au un baietel impreuna,doar ca el nu stie sa o aprecieze. Dat fiind faptul ca sunt plecata de vreo 2 ani din tara,anul trecut cand am venit sa-mi vad parinti am aflat ca o bate si ca se poarta foarte urat cu ea. Sincer imi pare foarte rau pentru ea, si nu ii port nici un fel de ranchiuna deoarece datorita relatie ei cu el,am avut ocazia sa cunosc un om minunat care ma iubeste si pe care il iubesc.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea. Am vrut doar sa le arat celor care trec sau au trecut prin asa ceva,ca viata iti rezerva multe surprize,trebuie doar sa speri. Si incercati sa nu faceti prea multe compromisuri doar pentru ca cineva va spune ca va iubeste,mai intai trebuie sa va demonstreze.
Va pup .
MI-a placut la nebunie povestea ta…doar ca in cazul meu e cu totul diferit..eu am locuit impreuna cu un baiat 6 ani de zile acasa cu parinti mei….doar ca intr-o zi blestemata a decedat…a trecut 1 an de atunci si eu nu imi pot reveni..de fata cu parinti mei dau impresia ca sunt bine..dar cand sunt singura plang si imi este dor de EL, si sincer nu stiu ce sa mai fac…..eu la-m cunsoscut la 17 ani..tot din cartier era si el…era tot ce mi-am dorit vreodata ..ne iubeam foarte mult..( a fost primul meu iubit)…..sincer nu cred ca o sa mai pot iubi pe cineva..pt mie imi este sufletul la el…in orice baiat pe strada..parca il vad pe el. …Ma bucur foarte mult pentr-u tine ..sa iti dea Dumnezeu multa fericire si sanatate! Te pup.
Multumesc mult.Imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva,dar sunt sigura ca de acolo,de sus,el te vegheaza si va avea grija de tine .sincer nu stiu ce sa iti zic pentru ca asa cum ai zis si tu cazul tau este unul diferit,dar cred ca el si-ar dori sa incerci sa mergi mai departe,pastrandu-l in inima ta ca o amintire frumoasa .iti doresc numai bine si sa de-a Domnul sa reusesti sa mergi mai departe pentru ca asa cum o stii foarte bine,viata este scurta si trebuie apreciata,cu bune si cu rele.te pup.
Foarte dragut! Da, se pare ca mai exista si povesti pe site-ul asta care sunt scrise corect din punct de vedere gramatical…chiar imi pare bine, sincer iti zic! Chiar daca si tu esti plecata din Romania, nu ai 'uitat' sa scrii corect, comparativ cu alte persoane! Felicitari ptr ceea ce ai si cat mai mult noroc in viata si sa va dea Bunul Dumnezeu numai reusite si sa aveti parte de un bebel sanatos. Da…ai mare dreptate, prima iubire (din perioada adolescentei) iti da impresia ca ai totul de la viata si in cazul in care se termina zici ca s-a prabusit cerul peste tine….nu este o mare tragedie pana la urma….aproape toti trecem prin asta, insa multi nu realizeaza ca pana la urma suferinta trece si se vindeca, cu timpul! Am citit si am cunoscut cazuri de genul ca se sinucid, sau prostii de genul acesta, dar peste ani, ti se pare amuzant daca dai timpul inapoi…nici macar nu zici ca a fost candva vreo durere!
Toate cele bune, draga mea, si multa sanatate va doresc!
Multumesc Andreea. Exact de asta am si scris pe acest site. Am vrut sa le arat celor care sufera din cauza primei iubiri, faptul ca,uneori ,tot raul este spre bine. Multumesc mult pentru urari si iti urez si tie la fel.
va multumesc din suflet,,sper ca peste ceva timp sa va scriu si sa spun ca ma-m indragostit din nou..desi acum imi pare imposibil…vreau sa am sperante. va pup si multa sanatate.