VISUL NOSTRU DE ARAMĂ

0
131

VISUL NOSTRU DE ARAMĂ 1

Visul nostru de aramă, visul nostru de granit
s-a pierdut în vechi palate printre vase de argint!
Visul nostru de aramă a plecat grăbit de-acasă
vrând a da de ştire lumii că iubirii nu-i mai pasă
nici de stele, lună nouă,
nici de lacrimi scurse în rouă…
Azi, iubirea se măsoară
cu arcuşul de vioară
şi, mai nou, se cântăreşte
chiar de ceru’ îl pângăreşte…

Visul nostru de aramă, visul nostru de granit
s-a pierdut în catacombe când fugea spre infinit!
Visul nostru de aramă nu-şi găseşte cale întoarsă
ca să dea de ştire lumii că iubirea a fost arsă
când din stele-au căzut lacrimi
ce-au sădit în oameni patimi…
Azi, iubirea-i de vânzare
pentru o noapte de cazare
şi pe haine zdrenţuite
ce-ascund trupuri preţuite…

Visul nostru de aramă, visul nostru de granit
s-a pierdut în amintirea celor care-au suferit!
Visul nostru de aramă nu-şi mai află vindecare
ca să dea de ştire lumii că iubirea nu mai doare
fiindcă are antidot
ori o tută, ori netot…
Azi, iubirea-i un contract,
e acord negociat
între cele două părţi
cu averi pierdute în hărţi…

Dacă, totuşi, se întâmplă să mai crezi că eşti iubit,
ar fi bine să provoci visul nostru de granit,
să te iei cu el la trântă, să-l sugrumi, să-l faci bucăţi
ca să afli de ascunde strâmbe, drepte judecăţi…
Şi să caţi de bună-seamă
visul nostru de aramă
ca să vezi de se înverzeşte
când, din doi, unul iubeşte!…
(30.10.2016)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.