Autor: Lhana ROMA-NOVA
Mă simt…
neputincioasă şi neajutorată
când ochii tăi de foc
se-ascund în depărtări
şi totuşi
mă trezesc de ei înconjurată
când stelele îmi şoptesc
că i-au văzut
în zări…
şi totuşi
mă trezesc de ei înconjurată
de-atunci, de când trăit-am
şi noi
o prima dată!…
Şi…
pentru niciodată
sau
pentru todeauna,
n-a fost să se cunoască a’ noastre trupuri
(poate…)
dar nici că e nevoie când
soarele şi luna
iubesc la fel ca noi,
pe viaţă şi pe moarte.
şi…
pentru niciodată
sau
pentru todeauna,
noi ne trăim povestea
şi ea…
e numai una!
Unul…
şi altul…
noi ştim iubi prea bine
iar orişice obstacol nu e
decât un pas,
nu e
decât o treaptă
pe scara de suspine
ce va să ne ridice,
’ne scoată din impas…
unul…
şi altul…
noi ştim iubi prea bine
sub cerul prea întristat,
sub furci prea caudine!
În suflet,
credincioşi…
rugăm divinitatea
să ne asculte gândul şi,
în binecuvântări,
să ne îndrume paşii.
să stăpânim cetatea
pe care am zidit-o
din doruri, alintări…
în suflet
credincioşi…
rugăm divinitatea
să nu permită în noi
mândria, vanitatea!…
Prudenţă,
înţelepciune…
să pună într-al nost’ grai,
să ne deschidă cartea
cu al său sacru text.
Mahabharata…
fie al nostru colţ de Rai,
nicicând să nu-l uităm
sub vreun fals pretext…
prudenţă,
înţelepciune…
să pună într-al nost’ grai
iar
fără de acestea,
să nu zidim serai!…
Nici m-am oprit o clipă
din sfânta închinăciune,
tu
îmi trimiţi prin cântec
o floare de lalea.
pe Marele Ganesha
îl văd (cum se cuvine)
când, darul minunat, cu trompa-i… mirosea.
nici m-am oprit o clipă
din sfânta închinăciune
şi înţeleg deodată
că-i dar de rugăciune!…
Cu a’ sale patru mâini,
Ganesha mă mângâie,
pe fruntea-mi tremurândă
primesc sărut de foc.
Shirin
a fost ucisă
cu pietre,
la mânie…
Farhad
s-a prăbuşit
într-un anume loc.
cu a’ sale patru mâini,
Ganesha mă mângâie,
eu simt parfum de aur,
de smirnă,
de tămâie…
Şi-acest parfum divin
îmi spune încetişor,
să nu audă plopii,
să nu audă valea.
îmi spune c-a murit în munţi
un prinţişor
izbindu-se de stânci,
vrând să-şi scurteze calea…
şi-acest parfum divin
îmi spune încetişor
că, de iubeşti,
alegi
a nu muri uşor!…
Aflase de-aşa crimă ce fost-a
săvârşită
asupra fiinţei care iubea
neprihănit.
suindu-se pe cal,
cu mintea-i răvăşită,
în stânca cea de piatră
degrab’
a nimerit…
aflase de-aşa crimă ce fost-a
săvârşită
când inima-i iubea pe cea
desăvârşită…
Parfum suav de smirnă,
de aur,
de tămâie
e singura întrupare
a fiinţei ce-o iubesc.
parfumul ei,
de-a pururi,
în mine
o să rămâie,
când ochii tăi de foc
în ochii-mi
se topesc…
parfum suav de smirnă,
de aur,
de tămâie,
e dragostea eternă – laleaua veşnic vie!…
Oh, dragul meu Farhad,
aşteaptă-mă că vin!
iubirea?
nu-i hazard….
Sunt eu, a ta Shirin!
(03.12.2016)
